Istoria oraşului Nisporeni deţine mai multe mărturii că localnicii întotdeauna erau oameni cu stimă şi frică faţă de Dumnezeu.

Secretar eparhial al episcopului-vicar, prot. Emilian Pocinoc

Oraşul dispune de 3 biserici. Prima a fost construită în 1816, iar a doua în anii `60 ai sec. XIX şi ambele poartă numele Sf. Arhangheli Mihail şi Garviil. Astfel Hramul localităţii este pe 21 noiembrie - de ziua Sf. Arhangheli. În toamna anului 2005 Biserica devine catedra episcopului-vicar Petru.

A treia biserică „Adormirea Maicii Domnului” - are o istorie recentă, fiind zidită în 2000 în sectorul Nisporenii Noi cu efortul localnicilor.

În perspectivă, în centrul oraşului se preconizează de a fi construită o Catedrală, unde va avea reşedinţă episcopul şi care sperăm că va deveni un punct de atracţie atât a credincioşilor, cât şi a turiştilor. Lucrările de proiectare deja au început, Primăria eliberând un lot pentru construcţia Catedralei. Pentru promovarea culturii creştine a or. Nisporeni la 28 aprilie 2006 cu binecuvântarea PS Petru, Episcop de Nisporeni, Vicar al Mitropoliei Moldovei, s-a desfăşurat un concert pascal cu expoziţii. La manifestările pascale au participat practic toate parohiile din raionul Nisporeni. Au avut loc interpretări coralet şi expunerea unor obiecte sacre specifice fiecărei parohii şi aşezări rurale din raion. Intaia oara locuitorii din Nisporeni au avut parte de o astfel de sărbătoare. Alături de parohii au fost prezente si cele două mănăstiri de călugărite de la Hâncu şi Vărzăreşti Bucuria sărbătorii s-a încununat cu premii si menţiuni pentru toţi participanţii. La eveniment a participat ÎPS Vladimir şi corul Catedralei Mitropolitane

În imediata apropiere de Nisporeni se află satul Vărzăreşti, cunoscut pe plan naţional prin mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului” – cea mai veche din Republica Moldova. Mănăstirea a fost ctitorită de Domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun şi atestată documentar în 1415. Mănăstirea este amplasată pe un loc pitoresc, pe o colină înaltă de unde se deschide o panoramă splendidă a or. Nisporeni şi s. Vărzăreşti. Locaşul poate fi observat de la mare distanţă, constituind un stimulent psihologic suplimentar pentru credincioşi. Mănăstirea dispune de două icoane preţioase, ambele de o frumuseţe rară: Maica Domnului de Vărzăreşti, datată 4 mai 1904 şi Icoana Maicii Domnului Prodromiţa, o pictură de excepţie lucrată la Muntele Athos, inscripţionată în limba română. La Mănăstire actualmente îşi săvârşesc serviciul 4 slujitori (3 preoţi şi un ierodiacon), 40 de călugăriţe şi surori la ascultare. Istoria Mănăstirii e strâns legată de istoria regiunii Nisporeni, cunoscând etape de înflorire şi de decădere (de exemplu în timpul dominaţiei sovietice a fost închisă şi transformată în depozit). Începând cu anul 1992 şi până în prezent, graţie eforturilor credincioşilor, arhimandritului Serafim, egumenei Gheorghia (Plăcintă), preoţilor Vasile Plăcintă şi Serghei Novac, la Mănăstire au fost realizate importante lucrări: reparaţia bisericii „Sf. Dumitru”, construcţia unui bloc locativ pentru maici, construcţia gardului din piatră şi a unei mici porţiuni de drum, amenajarea curţii. La moment se duce un lucru intens de colectare a resurselor pentru executarea lucrărilor de pictare a interiorului bisericii „Sf. Dumitru”. Mănăstirea încetul cu încetul redevine acel centru de cultură creştin-ortodoxă a Nisporeni-ului, cum era la sf. sec. XIX.

Conform datelor recensământului din anii `70 ai secolului XVIII în Nisporeni erau 73 de case şi bordeie, iar către anul 1875 populaţia Nisporenilor era de 3532 oameni, inclusiv 1840 bărbaţi. Ocupaţia de bază a localnicilor era agricultura şi vităritul. O ramura aparte era cultivarea viţei de vie şi pomicultura. Tradiţional se cultiva grâu, porumb şi cartofi. Ramura zootehnică era reprezentată prin creşterea vitelor mari cornute, cailor, oilor, caprelor şi porcinelor. Industria şi economia satului era slab dezvoltată şi legată doar de prelucrarea produselor agricole. La nivelul anului 1868 în Nisporeni erau 4 uscătorii de fructe, 20 mori de vânt, 3 mori cu cai, 340 de crame şi teascuri, un atelier de produs butoaie. Potenţialul înalt eolian şi existenţa morilor de vânt din sec. XIX au stat la baza elaborării stemei şi drapelului oraşului în 2005.