Este o vedetă mai degrabă locală deşi nu este un muzician oarecare. E un om care-şi dă sufletul celor câteva frunzuliţe cu care iese în scenă pentru a încânta publicul cu sunetele pe care le scoate din aceste „instrumente”.

Om de viaţă şi spectacol, atunci când Grigore Adam apare în scenă cu o creangă în mână, publicul îl aplaudă frenetic. Are 47 de ani şi este profesor de educaţie fizică la Şcoala Profesională din Nisporeni. Dar, în ciuda meseriei pe care o are, este pasionat până-n măduva oaselor de artă, cultură. „Toţi se miră cum eu, profesor de sport, sunt atât de pasionat de arte, dar mie îmi place să recit poezii despre mamă, despre codru, despre plai”, zice el.

A învăţat să cânte la frunză de la un prieten al tatălui său, moş Mihai Percic, un iscusit maestru al cântatului la solzi de peşte şi frunză. Domnul profesor a preferat, însă, frunza. „Cânt de mic copil, atunci când mergeam la păscut cu vaca rupeam frunze şi încercam să scot câte un sunet. De atunci sunt ani de zile, am exersat şi am ajuns la performanţă”, spune Grigore Adam, precizând că şi fratele său Valentin cântă, dar la nivel de amator.

Profu’ de sport a cântat şi din urzică

Profesorul de sport cântă din orice frunză. A cântat chiar şi din urzică. „Un cumătru de-al meu mi-a făcut o surpriză. Eu i-am spus că pot cânta din orice frunză şi el a rupt nişte urzici şi m-a pus să cânt. M-a înţepat puţin, cu toate astea am scos nişte sunete. Ei, ce nu faci de dragul artei?”, se amuză copios dl Adam. Iarna e mai greu pentru că nu se găsesc frunze. Dar salvarea vine din partea oleandrei şi a unei flori al cărei nume nu şi-l aminteşte dar ştie cu precizie că nu îngheaţă şi o găseşte sub zăpadă. Muzicianul Adam ne dezvăluie că a cântat la diverse frunze, de salcie, de păr, de nuc, la frunze de varză şi de cartof, dar cel mai uşor se cântă din frunze de nuc pentru că sunt mai subţiri şi vibrează mai bine fără a depune mare efort. Şi din frunze de salcie se cântă bine.

În scenă artistul Adam iese obligatoriu cu o creangă pentru ca „spectatorul să vadă că de-adevăratelea cânt din frunze, iar dacă văd că nu mă ascultă o frunză, rup alta”, mai zice el.

„Instrumentul” frunza

„Ca să reuşeşti a cânta la frunze, trebuie să fii în formă, să ai un corp sănătos, o respiraţie profundă şi să practici sistematic sportul”, ne sfătuieşte profesorul care încearcă să-i înveţe şi pe discipolii săi cântatul la frunză. „Când avem lecţii de atletism, în pauze, intrăm în parcul din apropiere, ne aşezăm şi le arăt copiilor tehnica. Ei încearcă să înveţe”, mai spune artistul, gesticulând şi explicându-ne că frunza trebuie ţinută cu ambele mâini. „Cu buza inferioară se sprijină puţin frunza, iar în partea superioară se îndoaie şi se suflă. Frunza nu e un „instrument” pe care trebuie să apeşi. Sunetul trebuie scos din suflet, din inimă”, precizează interpretul din Nisporeni, care a susţinut recitaluri la diverse festivaluri din România şi din Moldova, şi care cântă alături de fanfara din Nisporeni, deţinătoare a numeroase premii naţionale.

Visul lui Grigore Adam este să lanseze în timpul apropiat o casetă cu muzica sa. A înregistrat 45 de minute dar îşi mai doreşte să înregistreze încă vreo 15 minute cu fanfara din Nisporeni. Mai mult, artistul nostru vrea să-şi comande şi un suman pentru că cel pe care îl are îi este mic.

Linkuri:
Cu frunza dorului pe buze
Interviu - Grigore Adam