- Un grup de performeri marcanţi moldoveni, inclusiv tu, reprezintă actualmente cu succes alte ţări la Campionatele Europene, Mondiale, Olimpiade. De ce s-a produs exodul lor? Tu de ce ai plecat?

- Îmi vine greu să mă pronunţ obiectiv referitor la plecarea peste hotare a mai multor atleţi cu renume din Moldova. Fireşte, o anumită doză de subiectivism în aprecieri va exista şi în opinia mea. Dar, am să mă strădui să vorbesc prioritar în limbajul faptelor. În 2000, cînd am decis să accept cetăţenia bulgară eu nu mai eram un nimeni. Aveam un titlu de vicecampion european printre cadeţi, intrasem în topul celor mai buni zece luptători la Europenele de seniori la debutul meu, fiind, de facto, încă junior, dar ca să nul lungesc prea mult vorba vedeţi mai bine palmaresul integral.

Să vă spun acum ce bursă primeam de la stat. 130 lei. Fiţi de acord, era de rîsul găinilor şi nici pe un dinte nu-mi ajungea, dacă doream să mă antrenez serios, adică să obţin performanţe. Îmi aduc aminte că m-am adresat după ajutor la Comitetul Naţional Olimpic în speranţa că voi fi inclus şi eu în lista celor care urma să beneficieze de sprijinul financiar al "Solidarităţii olimpice", program de ajutorare a tinerilor talente din partea Comitetului Internaţional Olimpic. Nu vreau să dau nume. Dar, responsabilii s-au uitat cam miraţi la mine, iar atunci cînd i-am informat că am o ofertă tentantă şi este posibil să plec din ţară chiar au luat-a ca pe o glumă de prost gust. Eu ce trebuia să fac? Să abandonez sportul de performanţă ca să nu mor de foame şi să-mi distrug sănătatea? Sau să plec în ţara care îmi oferea şansa de a deveni cineva în plan sportiv şi să-mi cîştig existenţa? În consecinţă, dus am fost şi în 2003 am devenit campion european printre seniori, iar în anul următor am obţinut foaia de acreditare la Olimpiada de la Atena. De ce nu am participat la principala competiţie polisportivă din lume este deja o altă poveste.

- În ţară nu a revenit însă nici unul dintre performeri, inclusiv tu. De ce?

- Eu tare mult am dorit să revin. Am o mulţime de martori, printre care, preşedintele Comitetului Naţional Olimpic Nicolae Juravschi, preşedintele Federaţiei Moldoveneşti de Lupte Serghei Magdaliuc. Am discutat cu ambii în vara anului 2005. Nicolae Juravschi a fost din start cinstit şi a recunoscut că, la moment, nu mă poate ajuta cu nimic. Merci pentru sinceritate. Dl Serghei Magdaliuc, un om care contribuie în prezent esenţial la dezvoltarea acestui gen de sport în Moldova, cu regret, nu a găsit o soluţie în cazul meu. Eu doream să se procedeze în stil occidental,civilizat, adică să semnăm un contract de colaborare cu prevederi ale drepturilor şi obligaţiunilor ambelor părţi.

La negocieri a fost prezent şi antrenorul Mihail Rusu. Dorea să revină acasă şi Arcadie Ţopa. Mă doreau în lot colegii Ghenadie Tulbea, Ruslan Bodişteanu, antrenorul Nicolae Oriol, care m-a educat la Liceul republica cu profil sportiv, dar pînă la urmă, cu regret, ceva nu s-a

Am discutat puţin la temă şi cu fostul director general al Departamentului Tineretului şi Sportului, Sergiu Corneţchi, dar am prins o fază foarte proastă. Instituţia ce o dirija era pe cale de restructurare, iar dumnealui a fost pus de către cineva, cum spun fotbalişti, în afara jocului, în ofsaid. Pe scurt, pierdere zădarnică de timp, nervi, dar, oricum, am făcut tot ce depindea de mine şi nimeni nu mă poate acuza acum că nu am procedat corect sau, hai să-i zicem, patriotic.

- A propos. Uneori se pune în discuţie cu şi fără ocazie tema patriotismului. Ce semnifică această noţiune pentru D-voastră?

- Aşa de mult se speculează la tema respectivă încît, ca să fiu sincer, mă apucă voma cînd îi aud pe unii pe care îi ştiu foarte bine că se declară mari patrioţi ai neamului, fluturînd cu drapelul ţării. Chiar vă rog, insist să publicaţi, cuvînt în cuvînt declaraţia mea. Pentru ei patriotismul este o vestă antiglonţ, o posibilitate extraordinară de a fura din bani sportivilor, ai statului, adică ai poporului, ai noştri. O să vină, sper, şi momentul cînd am să dau toate cărţile pe faţă la acest capitol important, delicat, dureros.

Toţi vor să avem cît mai mulţi campioni europeni, mondiali, olimpici. Dragii mei, un campion olimpic nu se educă în doi ani. Un sportiv de talie mondială se creşte în minimum cinci ani cu anumite condiţii: talent ieşit din comun, un antrenor extraordinar, refacere permanentă după eforturile la limită depuse la antrenamente, vitaminizare permanentă în limitele care nu intră în conflict cu dopajul, strictul necesar alimentar şi de trai. Liderii autohtoni ai sportului, factorii deciziţionali ai mişcării sportive moldoveneşti, cu ce se laudă în această privinţă, ce au de spus cu sinceritate, aşa cum m-am pronunţat în cazul dat eu?

Rezultatele înregistrate de sportivii moldoveni la Olimpiada de la Atena, unde nu a fost obţinută nici o medalie, este un semnal de alarmă pentru toate persoanele implicate în sportul de performanţă autohton. Nu vreau să fiu critic, dar cu părere de rău asta-i situaţia şi deşi reprezint o altă ţară mă doare această stare de lucruri.

- Cum decurg pregătirile către Europnele de la Moscova?

- Am ocupat recent locul doi la valorosul turneu internaţional "dan Kolov", rezulatt ce-mi insuflă optimism, deşi am în prezent o mică problemă de sănătate. Sper să iau o medalie.

Palmares:
1993 - vicecampion mondial printre cadeţi
1994 - locul 6 la Campionatul Mondial (juniori)
1995 - locul 4 la Camţpionatul European (juniori)
1997 - vicecampion european (tineret)
1997- locul 7 la Europenele de seniori
Din 2000 reprezintă Bulgaria la turneele internaţionale. Este multiplu campion al acestei ţări.
2003 - campion european de seniori
2006 - medaliat cu bronz la Europenele de la Moscova.